INTRODUCERE – CUM DETECTĂM MINCIUNA Minciuna este comportamentul uman considerat cel mai dificil de descifrat cu acurateţe deoarece nu există nici măcar un gest care să indice în proporţie de 100% că persoana care îl utilizează minte. Toate semnele nonverbale prezentate în cartea de faţă reprezintă manifestări comportamentale ale stresului, care doar analizate în context, alături de răspunsul la anumite seturi de întrebări pot duce la identificarea corectă a minciunii. În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe teorii cu privire la modalităţile corecte şi eficiente de identificare a minciunii: Joe Navarro, un fost agent F.B.I., promovează un model pentru identificarea lipsei de sinceritate, bazat atât pe conceptul de activare a sistemului limbic, cât şi pe analizarea şi interpretarea indiciilor de confort şi discomfort, a tendinţelor de a avea un comportament mai degajat, relaxat şi gesturi mai ample atunci când suntem sinceri şi ne simţim bine, spre deosebire de momentele de tensiune, stres, când gesturile noastre sunt mult mai reţinute. Tehnica de lucru a lui Navarro conţine 4 etape:
- Căutarea şi identificarea gesturilor ce scot în evidenţă confortul, siguranţa de sine sau disconfortul, lipsa de siguranţă a celor intervievaţi, anchetaţi, simultan cu adresarea unor întrebări (se analizează reacţia nonverbală imediată la seturile de întrebări).
- Analizarea şi interpretarea timpului de prelucrare a informaţiilor conţinute în întrebări (durata timpului necesar reflecţiei, cu toate gesturile şi comportamentele nonverbale prezente în acest interval) .
- Analizarea şi interpretarea indiciiilor nonverbale oferite în perioada de timp de după răspuns, de cel anchetat, intervievat (semnale şi comportamente nonverbale puse în evidenţă după ce răspunsul verbal la întrebări a fost oferit).
Philippe Turchet, specialist în interpretarea limbajului nonverbal, consideră că omul reacţionează la toate situaţiile din viaţa de zi cu zi, inclusiv în conjuncturile când minte, conform unei logici în care se manifestă „SENTIMENTE”, „EMOŢII” şi „PULSIUNI”. Acesta consideră că fiinţa noastră manifestă “3 VITEZE DE REACŢIE”: I. PULSIUNILE exprimă o dorinţă nestăpânită şi urgentă, pe care omul o controlează aproape imediat ce o resimte. Ele se exprimă prin mişcări, gesturi rapide şi subtile numite MICROMIŞCĂRI. (supapa corpului în faţa elementelor care rămân neexprimate din subconştient). MICROMIŞCĂRILE AU 3 FORME DE MANIFESTARE: 1. MICROFIXĂRILE – fiinţa umană exprimă o atitudine fără să se mişte, stând într-o stare de concentrare asupra obiectului de studiu şi asupra propriului corp. 2. MICROATINGERILE – fiinţa umană se află într-o stare de bine, alimentată de dorinţe sau de întoarcerea spre sine. 3.MICROMÂNCĂRIMILE – fiinţa umană poate dori să-şi ascundă gândurile, ceea ce îl face să resimtă micromâncărimi. II. EMOŢIILE au o durată de viaţă şi manifestare mai mare. Ele fac apel mai mult la context. Postura reprezentativă prin care sunt exteriorizate emoţiile se numeşte ATITUDINE INTERIOARĂ. În cazul atitudinii interioare, o dată ce contururile posturii au fost observate, gesturile interlocutorului exprimă gradul de stres sau de confort. III. SENTIMENTELE au durata de viaţă cea mai lungă, dar, şi ele, asemeni pulsiunilor şi emoţiilor, se exprimă corporal. Ele sunt cel mai uşor de decodat. Corpul trăieşte intens sentimentele şi este marcat de urma durabilă a acestora în timp. Sentimentul se exprimă printr-o atitudine corporală durabilă, postura. Prin postură, prin sentimentele pe care acesta le exprimă, fiinţa umană ne oferă informaţii despre temperamentul său. Turchet remarcă faptul că începătorii au tendinţa ca din start să se orienteze în căutarea semnificaţiei unui gest izolat şi nu analizează simultan multitudinea de informaţii oferite, atât de gesturile luate individual, cât şi de context şi postură. Această strategie de analiză, conturată pe trei nivele ne oferă şansa unei interpretări de mare acurateţe a comportamentelor nonverbale, situându-l pe specialistul francez în rândul celor ce au adus contribuţii importante în domeniul sinergologiei. Dr. Paul Ekman a derulat o suită de cercetări interculturale care au demonstrat principiile universalităţii expresiei emoţiilor. El porneşte în studiul său de la ipoteza conform căreia fiecare expresie emoţională are două expresii faciale: o expresie programată ereditar (care este comună tuturor culturilor) şi o expresie care variază cultural. Ekman a identificat şase expresii faciale universale: furie, dezgust, teamă, bucuria, tristeţe şi surpriză, iar în anul 1990 a completat lista cu încă 11 expresii universale: amuzament, mulţumire, dispreţ, jenă, excitaţie, vină, mândrie, uşurare, satisfacţie, plăcere senzorială şi ruşine, elaborând „Codul Expresiilor Faciale – F.A.C.S.”- o clasificare a expresiilor faciale umane. În identificarea minciunii, interpretarea microexpresiilor faciale reprezintă un aspect important, dar nu suficient, trebuind să fie completată cu interpretarea psihologică a acestora, cu interpretarea semnelor şi comportamentelor nonverbale manifestate la acel moment şi înţelegerea mecanismelor de apărare care le-au determinat. Richard Bandlerși John Grinder, fondatorii Programării neuro-lingvistice (NLP) au conturat o schemă ce exemplifică corelaţiile dintre diferitele tipuri de accesări informaţionale şi mişcările globilor oculari. De exemplu, dacă cineva şi-a îndreptat ochii în sus spre dreapta, înseamnă că şi-a imaginat ceva din memorie. Dacă ochii se îndreaptă lateral spre urechea dreaptă, înseamnă că persoana în cauză ascultă ceva. Dacă ochii coboară spre dreapta jos, persoana accesează senzaţii tactile. Schema denumită sugestiv „Indicii de accesare a ochilor”, conţine şase modalităţi de deplasare a ochilor, în funcţie de specificul informaţiilor accesate şi este extrem de utilă în procesul de identificare a minciunei. Cu ajutorul ei, un specialist va adresa serii de întrebări şi va urmări modul în care persoana în cauză îşi deplasează ochii pentru a accesa informaţiile solicitate şi a răspunde adecvat sau pentru a minţi. Metoda sintetizată şi utilizată de noi urmăreşte să pună în valoare toate modalităţile şi strategiile de „citire” a minciunii prezentate mai sus, într-un tot unitar care să ofere specialiştilor o gamă mare şi diversă de informaţii referitoare la semnele şi comportamentele nonverbale. Considerăm că nici una dintre metode nu este superioară celorlalte, fiecare susţinând diferit, în funcţie de particularităţile ei, procesul de analiză şi interpretare. Scopul nostru este să identificăm şi să eliminăm într-o cât mai mare măsură posibilele erori în perceperea semnelor şi comportamentelor reprezentative pentru minciună, iar acest lucru se poate realiza cu o acurateţe maximă doar dacă sunt utilizate simultan metode şi strategii diferite ce permit verificarea facilă a concluziilor prin compararea mai multor rezultate şi accesul prin cumul la o cantitate mare de informaţii şi indicii nonverbale. Extras din cartea „Semnele nonverbale ale minciunii” – autor Mihai Moisoiu
